Toată esența relațiilor reciproce în tranzacționare pe această piață, în cele mai multe cazuri, constă în petrecerea operațiunilor speculative, decât în asigurarea aprovizionării directe.

Din numărul de categorii de produse comercializate se pot distinge unele grupuri de mărfuri:

• Produse agricole (cafea, cereale, bumbac, zahăr, soia, porumb).
• Metale – în cea mai mare măsură, metale prețioase și metale neferoase. Cum ar fi - platina, argintul și aurul. Din metale neferoase, cele mai actuale sunt aluminiul, cuprul, paladiul, nichelul.
• Un grup de hidrocarburi si purtători energetici. La această categorie pot fi atribuite petrolul, pacura, gazul natural, cărbunele și produsele petroliere.
• În general, se pot număra mai mult de 70 de produse și materii prime, acceptabile pentru piața de mărfuri și materie primă, care ocupă aproximativ 30% din totalul terenului de comercializare.
• Pentru a garanta stabilitatea funcționării acestei piețe și pentru a spori atractivitatea intereselor speculative activitatea pe ea se efectuează prin încheierea contractelor futures. Deaceea, asemenea instrumente pot fi imaginate ca un acord de ambii participanți la tranzacție, de a anula sau de a întroduce schimbări, în care nu mai este posibil până la o anumită dată de executare a acordului. Dar proprietarul contractului futures are dreptul de a specula cu el până la data de executare pentru un preț mai convenabil. În urma unor astfel de operațiuni livrarea fizică a produsului nu se realizează.
• Începând cu anii 80 produsele materiei prime, precum și acțiunile și obligațiunile, încep să devină un activ de investiții cu valoare deplină, însă, această tendință în privința mărfurilor de materie primă, nu era constantă. De la sfârșitul anului 1970, în primul rând, companiile industriale, precum și unii speculatori au început să folosească contractele futures și opțiunile, în calitate de derivate pe materie primă, pentru a acoperi riscul. Putem evidenția, că în situația, care s-a format în mediul de creștere a inflației, drept privilegiu de investiție în materie primă este posibilitatea diversificării adăugătoare a portofoliului, deoarece atenția la o serie separate de mărfuri de materie primă poate fi foarte atractivă, din cauza corelației de minim a lor cu piața de titluri de valoare.

Pot fi numite câteva moduri, conform cărora, se pot face depuneri profitabile de fonduri pe piața de materie primă.

Primul, și probabil tradițional, poate fi numit modul de investiții în organizațiile producătoare de produse de materie primă, precum și organizațiile, care le deservesc. Vorbind despre prioritatea afacerilor de investiții (cum ar fi șansele de creștere a volumelor de producere și de capitalizare a organizației, chiar și în condițiile, când prețurile la materia primă, în cea mai mare parte, nu justifică calculul), trebuie de spus că, de asemenea, există și un șir de lipsuri, și anume: valoarea acțiunilor companiilor nu întotdeauna arată situația cu prețurile la producție și adeseori depinde de starea generală a pieței – piața greoaie nu contribuie la creșterea acțiunilor, ținând cont de faptul, că simultan cu scăderea indicilor de acțiuni se poate urmări și creșterea prețurilor la producția de materie primă. Creșterea prețurilor la materia primă poate fi considerată de piață ca o tendință temporară, ce nu se ia în considerare în valoarea acțiunilor. O influiență foarte mare asupra capitalizării organizației pot avea schimbările în politica de stat, cum ar fi: nivelul de impozitare, volumul impozitelor, ce nu pot permite organizațiilor de a beneficia de o creștere a prețurilor la produsele lor.

De asemenea, investițiile în anumite companii sunt legate cu necesitatea de a monitoriza calitatea de management și sunt legate cu riscuri auxiliare, cum ar fi: capacitatea de a ascunde faptele prin mod de manipulare cu darea de seamă, problemele legate de datorii, evenimente imprevizibile destul de variate, care pot afecta o anumită companie.

Următorul mod de a beneficia de ridicarea valorii a materiei prime – de a face investiții într-un stat, care produce materie primă. Riscurile, care se referă la această strategie, sunt evidente, deoarece majoritatea țărilor cu "materie primă" sunt foarte sensibile față de toți factorii externi; majoritatea din aceste țări – cu regimuri speciale destul de instabile, și amenințările interne pot bloca eventualele beneficii, obținute de la aceste investiții.