Serviciile companiei

Condiții de tranzacționare:

• Spread-uri fixe
• Rată de levier 1:100
• Swap-uri zero
• Precizie 4/2 zecimale
• Dimensiunea minimă a tranzacției: 0,1 lot
• Dimensiunea maximă a tranzacției: 500 de loturi
• Fără niveluri de îngheț
• Hedging (lock) permis pe același instrument
• Tranzacționarea știrilor este permisă
• Trailing stop permis

De ce să alegi Pelliron:

• Randament anual de până la 60% pe an
• (Prioritate — 36% / VIP Gold — 48% / VIP Platinum — 60%)
• Asigurarea contului
• Conturi de prop trading
• Programe de parteneriat competitive
• Fără taxe pentru depuneri și retrageri
• Mai multe opțiuni pentru depunere/retragere
• Platformă de generație următoare — MetaTrader 5 (MT5)

48% pe an

Numai pentru clienții cu statutul de VIP este disponibil programul de acumulare a procentului într-un cont activ, în volum de 48% anual cu calculul lunar de 4%.

Condițiile:

• dobânda se calculează lunar pentru o lună întreagă, în care în cont au fost mijloace și s-a efectuat comerțul. Pentru lună necompletă, calculul nu se face.
• calcularea dobînzii se efectuează în conturile capitalului propriu pe ultimul număr al lunii de gestiune. Suma Capitalului propriu = mijloace libere în cont - (credit + depozit în luna curentă). Mijloacele, încasate în cont în luna de raportare, în calcul nu participă.
• dacă clientul retrage orice mijloace din cont sau î (cu excepția comisionului, a dobânzii și a returnării numerarului) nchide contul în luna de raportare – dobânda în cont nu se calculează.
• dobânda se calculează în cont, în cazul, când în acesta au fost comise tranzacții în sumă de mai mult de 4 (patru) loturi pline la fiecare 1000 de fonduri libere + Fondurile de credit de la companie.

Cash-back în mărime de 10 USD

Compania compensează o parte din cheltuielile clientului la deschiderea ofertelor.

Condițiile:

• la începutul fiecărei luni de calcul contul clientului trebuie să aibă VIP-statut (100 000 USD).
• în decursul lunii de calcul din cont nu s-au efectuat retrageri.

Restituirea diferenței se face din toate tranzacțiile ce depășesc totalul de minim necesar pentru a obține 48% pe an.

Sfrutta la selezione

Solo per un cliente con uno stato di account VIP, la Società offre un'opportunità individuale di scegliere la leva da 1:100 a 1:500

Reâncărcarea contului fără comisie

Compania compensează complet comisia băncilor și sistemelor de plăți, cheltuită în timpul transferului de fonduri în contul de tranzacționare al clientului.

Aceste reguli de gestionare a capitalului sunt destinate pentru a ridicarea siguranței depozitului de bani și asigurarea petrecerii cu siguranță a operațiunilor cu cel mai mare randament. Altfel, le mai numesc regulile "Money Management". Comerțul contemporan necesită respectarea strictă a regulilor MM, dar nu garantează obținerea profitului. Pentru a asigura securitatea depozitului de bani este necesar de asigurat îndeplinirea unor condiții.

1. Suma totală a mijloacelor depuse nu trebuie să depășească 50% din capitalul total. Acest principiu stabilește regula de calcul a marjei sub pozițiile deschise. Mulți analiști socot, că procentul mijloacelor depuse ar trebui să fie chiar mai mic: 5% - 30%. Menționăm, în special, că merge vorba anume despre suma totală (pentru câteva tranzacții). Adică, această regulă nu înseamnă, de exemplu, că pentru a face comerț pe o afacere, investind în ea deodată 50% din depozit - este rezonabil.
2. Suma totală a fondurilor, investite într-o afacere, nu poate depăși 10% - 15% din capitalul total. În acest caz, comerciantul este asigurat de depunerea excesivă de fonduri într-o afacere, ce ar putea duce la ruinare. Expresiv, această regulă este echivalentă aceleia, pentru "a nu pune toate ouăle într-un coș".
3. Norma riscului pentru fiecare poziție deschisă, determinată de nivelul expus stop-loss, nu trebuie să depășească 5% din suma totală a capitalului. Ȋn așa caz, dacă tranzacția va fi neprofitabilă, atunci comerciantul este dispus să piardă nu mai mult de 5% din suma totală a fondurilor sale. Cifra de 5% este preluată din lucrarea lui Merfi, însă, de exemplu, Elder numește cifra de 1,5% - 2%.
4. Suma totală a gajelor, depuse la deschiderea pozițiilor pe un grup de piețe, trebuie să fie nu mai mult de 20% - 25% din capitalul total. Aceasta reiesă din faptul că, în raport cu dolarul multe valute se comportă la fel, mai ales la ieșirea știrilor economice din SUA. Deaceea, pentru diversificarea riscurilor trebuie de lucrat cum pe perechile valutare, care au în componența sa dolarul, cât și pe cross–cursurile. Ȋntr-o astfel de condiție pierderile pe unele poziții deschise vor fi, cel puțin parțial acoperite din contul de profit ale altora.
   Există anumite reguli, referitoare la stabilirea nivelurilor stop-loss și take–profit la deschiderea pozițiilor. Toate perechile valutare se împart în volatile înalte și volatile joase. Majoritatea comercianților lucrează pe așa-numitul comerț "de pe parcursul zilei", când se deschid poziții pentru o perioadă de una – trei ore, aceste poziții perfecționează principalele circulații de pe piață pe parcursul zilei. Pentru a lăsa poziția pe ziua următoare, sunt necesare motive suficient de solide. Valoarea volatilității valutei determină nivelul așa-numitului "preț cu zgomot", care este stabilit aproximativ în felul următor: sunt luate 24 de lumânări ceasornice de la zero ore de la Grinvici și până la zero ore, se calculează lungimea lor între umbre (distanța în puncte dintre punctele higt și low), și mărimea obținută se împarte la 24. Experiența arată, că mărimea minimă a prețului de zgomot este egală aproximativ cu 30 de puncte. Astfel de instrumente valutare sunt volatile joase. Ȋn caz de mărire a "prețului cu zgomot" de la 40 de puncte instrumentul valutar este volatil înalt. Pentru tranzacționarea pe parcursul zilei nu are nici un rost de a depune un stop-loss mai mic decât mărimea prețului cu zgomot, adică mărimea expusă a stop-ordinului nu poate fi, în principiu, mai mică decât de 35 de puncte.
5. Raportul expus de stop–loss/take–profit pentru o poziție deschisă nu poate fi mai mic, decât aproximativ 1:2; cu alte cuvinte, reieșind din aceea, ce sa spus mai sus, mărimea expusă stop-loss nu poate fi mai mică de 35 de puncte, iar mărimea take–profit, respectiv, mai puțin de 60 de puncte. Această regulă permite într-un raport de afaceri reușite și nereușite de 1:1 de a avea în cont un mic profit.

Există o serie de reguli, care trebuie respectate în desfășurarea operațiunilor comerciale. În general vorbind, lucrul în FOREX cere de la comerciant o înaltă auto-disciplină și organizare, precum și aplicarea unui anumit sistem de lucru. Dacă vorbim despre tranzacționarea pe parcursul zilei, atunci zilnic trebuie de îndeplinit un anumit regulament.

1. Când deschideți la începutul zilei terminalul de tranzacționare este necesar de a analiza starea actuală a pieței, adică, de dat răspuns la întrebarea: unde se află acum prețurile și de ce ele se află acolo, ce se petrecea în acel timp, cât terminalul a fost deconectat, iar mișcările de preț nu erau urmărite de către comerciant.
2. Este necesar de a face cunoștință cu calendarul de ieșire a știrilor economice pe astăzi. La ce oră pe Grinvici, ce fel de știri ies și cum acestea pot influiența asupra stării pieței și mișcarii prețurilor. Deprinderile de analiză fundamentală se dobândesc numai prin experiență, pentru aceasta este necesară o experiență practică de comerț.
3. De a determina nivelurile curente de forță, cu ajutorul principalelor instrumente valutare, folosite în comerț, de a identifica gama curentă a prețurilor pe parcursul zilei.
4. Reieșind din analiza făcută, de întocmit un plan de tranzacționare pe o zi, și anume: la atingerea căror niveluri de preț este posibilă intrarea în piață, nivelul de stop-loss expus respectiv, mărimea posibilă a profitului și, respectiv, nivelul de take–profit. Care sunt condițiile de intrare în piață, ieșirii din el, care situație a prețurilor va fi netitulară și va cere de a ieși imediat din piață.Trebuie de înțeles, că atunci când se primește hotărârea cu privire la intrarea în piață, trebuie de ținut cont de concluziile analizei și nu de reacționat la pierderile curente de pe pozițiile deschise și transferate pe următoarea zi. La deschiderea poziției este necesar de a planifica în mod clar durata tranzacției, și după expirarea termenului programat de apriciat posibilitățile ieșirii din piață până la apariția oricăror schimbări semnificative de preț în rezultatul mișcărilor de piață.
5. Respectați cu strictețe planul de tranzacțiune adoptat. La intrarea în piață trebuie să vă dați în mod clar un răspuns la întrebarea: "Ce este un motiv pentru intrarea în piață". Un astfel de motiv ar trebui să fie o combinație a coincidenței de concluzii a analizei cu situația curentă de prețuri, confirmată de indicatorii tehnici (nu mai puțin de doi).
6. Este strict interzis de a muta nivelul de stop-loss calculat anterior, spre creșterea pierderilor posibile, indiferent cum ar părea situația. Cu atât mai mult, este considerat riscant lucrul fără nivelurile de opriri înaintate.
7. La intrarea în piață trebuie de luat în considerare mișcările posibile a cursurilor valutare la ieșire - știrile economice. Mișcările puternice a cursurilor valutare pe un termen scurt pot întrerupe ordinele stop, după ce piața va merge în direcția, stabilită de comerciant. Se recomandă, ca cu 30 de minute înainte de ieșirea știrilor economice, care pot influiența asupra cursurilor valutare în mare măsură, de a nu deschide noi poziții, de a proteja poziția actuală, trecând ordinele stop în punctul fără pierderi, sau prin închiderea pozițiilor curente cu privire la fluctuațiile de cursuri posibile.

Acoperirea riscurilor deschiderea afacerilor pe o piață pentru a compensa influiența riscurilor de preț egală, dar opusă poziției de pe o altă piață. De obicei, hedging-ul se petrece cu scopul de a asigura riscurile de schimbare a prețurilor prin încheierea afacerilor pe piețe de urgență.

Cel mai des întâlnit tip de hedging — este hedging-ul cu contractele futures. Apariția contractelor futures a fost cauzată de necesitatea de asigurare de la schimbarea prețurilor la bunuri. Primele operațiuni cu contractele futures au fost comise în Chicago pe bursele de mărfuri anume pentru protecția împotriva schimbărilor bruste ale conjuncturii pieței. Până în a doua jumătate a secolului al XX-lea hedging-ul (acest termen deja atunci a fost fixat în unele documente normative), era folosit exclusiv pentru îndepărtarea riscurilor de preț. Ȋnsă, trebuie de menționat, că drept scop al hedging-ului este nu înlăturarea riscurilor, ci optimizarea acestora.

Mecanismul hedging-ului constă în echilibrarea obligațiilor pe piața de numerar (de mărfuri, de titluri în valori, valutare), și opuse în direcție pe piața futures.

În afară de operațiunile cu contractele futures, drept operațiuni de hedging pot fi considerate și operațiunile cu alte instrumente de urgență: contractele forward și opțiunile. Rezultatul hedging-ului este nu numai reducerea riscurilor, dar și reducerea profitului posibil.

Deosebesc hedging prin cumpărare și prin vânzare. Hedging prin cumpărare (hedging-ul cumpărătorului, hedging lung) este legat cu achiziționarea contractului futures, care oferă cumpărătorului asigurarea de la majorarea posibilă a prețurilor în viitor. Ȋn momentul hedging-ului prin vânzare (hedging-ul vânzătorului, hedging scurt) se presupune de a petrece vânzarea pe piață a mărfii reale, și cu scopul de asigurare de la o posibilă reducere a prețurilor în viitor se efectuează vânzarea instrumentelor urgente.

Scopul hedging (asigurarea riscurilor) este protecția împotriva schimbărilor nefavorabile ale prețurilor pe piața de acțiuni, activele de mărfuri, valutelor, ratelor dobânzilor, și altele.

Compania noastra acordă o însoțire profesională, consultație și ajutor în crearea proiectului de investiție, analizarea, planificarea, acoperirea riscurilor și realizarea rezultatului preconizat.

Planificarea investițională - este un proces ordonat de prelucrare a informației cu scopul de a elabora un proiect, care determină din timp indicatorii pentru atingerea scopurilor.

Planificarea are următoarele niveluri:

• nivelul strategic;
• nivelul tactic;
• nivelul tactic;

Ȋnsemnătatea planificării constă, înainte de toate, în faptul, că aceasta poate oferi un grad înalt și o probabilitate înaltă de a atinge scopul pe baza de pregătire sistematică a deciziilor. Astfel, ea reprezintă condiția activității eficiente a întreprinderii. Planificarea îndeplinește următoarele funcții:

• descoperirea șanselor și riscurilor;
• formarea unei manevre pentru viitoarele acțiuni;
• reducerea nivelului de complexitate;
• contribuirea la efectul de sporire a rezultatelor;
• stabilirea scopului;
• preîntâmpinarea din timp;
• coordonarea unor planuri;
• identificarea problemelor;
• definirea controlului.

La întocmirea planurilor se folosește informația, adică, cunoștințele, destinate pentru a atinge anumite scopuri. Ȋn planificare se folosesc cunoștințele pentru identificarea problemelor și primirea deciziilor. Ele se referă la formarea scopurilor, indicatorilor externi, indicatorilor interni, variantelor alternative de decizie.

Alternativele tipice ale planificării investiționale pot fi descrise prin următoarele întrebări:

1. Urmează oare de facut investiții sau de renunțat la ele?
2. Care dintre câteva obiecte investiționale de excludere reciprocă, trebuie să fie realizate?
3. Cât timp trebuie să fie exploatat obiectul de investiție, dacă acest obiect este deja realizat?
4. Ce fel de investiții și în ce volum trebuie realizat concomitent cu un deficit de mijloace financiare?
5. Ce fel de obiecte de investiții, în cât timp și în ce volum trebuie să fie realizate?
6. Ce fel de obiecte de investiții în cât timp și în ce cantități trebuie să fie realizate?

Analiza alternativelor determină indicatorii, pentru care trebuie să fie făcute prognoze. Prognozele reprezintă niște predicții despre viitoarea stare a lucrurilor, compuse pe baza experienței practice și a cunoștințelor teoretice. Prognozele se împart în: pe termen scurt, mediu și pe termen lung. Compania noastra acordă o însoțire profesională, consultație și ajutor în crearea proiectului de investiție, analizarea, planificarea și realizarea rezultatului preconizat.

Din copilărie, noi știm cum funcționează un magazin. Iei ceea, de ce ai nevoie, iar în loc dai bani. Acesta și este un exemplu de tranzacționare în viața noastră cotidiană. Pur și simplu, de obicei, noi nici nu ne gândim despre aceasta.
Deci, se primește, că deja știți ceva despre tranzacționare. Haideți, acum să ne clarificăm cu aceea, ce înseamnă tranzacționarea pe piețele financiare.

Elementele de bază

Tranzacționarea – este în primul rând un schimb de bunuri, adică, când unul cumpără, iar altul vinde. Sarcina comerciantului – de a cumpăra produsul mai ieftin și de al vinde mai scump. După cum am aflat deja, tranzacționarea – este în primul rând un schimb. Drept exemplu de tranzacționare în viața obișnuită este schimbul de bani pe bunuri și produse. Pe piețele financiare, totul se petrece exact la fel. Diferența constă doar în produsul propriu. De exemplu, aici puteți cumpăra acțiunile unei companie (cu alte cuvinte, de a achiziționa o parte din proprietatea sa). Pentru a obține profit, trebuie de așteptat până când prețul acțiunilor va crește, iar apoi de le vândut. Cu cât mai mult se va ridica prețul, cu atât mai mult veți câștiga. Aceasta și este tranzacționarea! Money for goods. Acum, haideți să clarificăm, ce impune ca acțiunile să se scumpească? Răspunsul este simplu: schimbarea cererii și a ofertei! Cu cât mai multe persoane doresc să cumpere un produs, cu atât mai mare este cererea și, ca urmare, și prețul.

Există o cerere – prețul în creștere

Când crește cererea, invariabil, crește și prețul. Dacă vânzătorul vede, că nu ajunge marfă pentru toți, el poate s-o vândă mai scump. Cercetăm un exemplu simplu. Pe întreaga piață au rămas doar zece mere, dar dvs doriți sa cumpărați doar câteva bucăți. Dacă sunteți unicul cumpărător, vânzătorul puțin probabil va încerca să vândă merele cu un preț mai mare decât de obicei. Acum imaginați-vă, că cumpărători sunt 15 și fiecare are nevoie de mere. Pentru a obține garantat produsul dorit, toți sunt gata să plătească mai mult. În acest caz, vânzătorul poate ridica prețul, deoarece știe, că mere sunt mai puține decât cumpărători. La un moment dat, prețul poate fi atât de mare, că nimeni nu va dori mai mult să cumpere mere. Imediat, când vânzătorul va vedea acest lucru, el va începe să vândă produsul mai ieftin, pentru ca din nou să-i cointereseze pe cumpărători.

Mai mare oferta – prețurile spre reducere

Atunci când crește oferta, prețul scade. Dacă sunt mai mulți vânzători, ei încep să scadă prețul, pentru a atrage cumpărătorii. Ce, dacă pe piața noastră va apărea un alt vânzător, care va propune mai multe mere și, astfel, va crea concurență. Este logic de presupus, că pe cumpărători îi atrage produsul mult mai ieftin, deacea noului vânzător îi este rezonabil de a stabili un preț mai mic, decât la un concurent. Pentru a atrage atenția la produsul său, primul vânzător tot va fi nevoit să reducă prețul la mere. În caz contrar, el poate pierde cumpărătorii. Ca urmare, la marfă se instalează așa-numitul "preț de piață". Adică, prețul, la care cumpărătorul este gata să cumpere produsul, iar vânzătorul este gata să-l vândă.

Și cum aceasta funcționează pe piața financiară?

Pe piețele financiare, legea cererii și ofertei acționează exact la fel. Dacă la vreo orice companie lucrurile merg bine și acționarii beneficiază de dividende mari, vor apărea mai mulți doritori să cumpere acțiunile ei. Ca urmare a creșterii cererii va crește prețul pentru acțiune.

Ce înseamnă tranzacționarea on-line?

Totul e simplu! Tranzacționarea on-line este o tranzacționare în internet. O perioadă lungă de timp tranzacționările pe piețele financiare puteau efectua doar băncile și instituțiile financiare. În epoca internetului de mare viteză posibilitatea de a se încerca în tranzacționarea on-line are fiecare. Până ce noi n-am intrat în detaliile de tranzacționare on-line, țineți minte de un adevăr simplu: se poate de făcut comerț cu totul, ce coastă bani. Acțiunile și valutele, materia primă și produsele – toate acestea pot fi găsite pe terenurile contemporane de tranzacționări. Și cel mai mare dintre ele, fără îndoială, este piața Forex, cifra zilnică de afaceri al căruia constituie aproape 4 trilioane de dolari SUA.

Piețele financiare mondiale – este unul din cel mai optimal, controlat și reglamentat de timp mecanism de investiții. În comparație cu alte domenii de investiții, piețele financiare au un șir de priorități incontestabile:

• Disponibilitatea – Activitatea pe piețele financiare, nu cere rezolvarea multor probleme birocratice și este disponibilă aproape oricărui. Randamentul - Operațiunile pe piețele financiare, este una dintre cele mai profitabile legale moduri de activitate.
• Competența – Investitorul are posibilitatea de a controla fondurile sale în orice moment, 24 de ore pe zi.
• Lichiditatea – Majoritatea piețelor financiare mondiale, nu are restricții privind volumul de investiții. Nu este un secret faptul, că investițiile în piețele financiare este unul din cel mai profitabil tip de afaceri. Piața Forex permite clienților să câștigă, cum prin tranzacționări proprii făcute, așa și prin transmiterea mijloacelor în gestionarea comercianților cu experiență. Dar pentru un investitor, care nu dispune de fonduri mari, cunoștințe suficiente și experiență, alegerea comerciantului poate fi asociată cu un anumit risc

Toată esența relațiilor reciproce în tranzacționare pe această piață, în cele mai multe cazuri, constă în petrecerea operațiunilor speculative, decât în asigurarea aprovizionării directe.

Din numărul de categorii de produse comercializate se pot distinge unele grupuri de mărfuri:

• Produse agricole (cafea, cereale, bumbac, zahăr, soia, porumb).
• Metale – în cea mai mare măsură, metale prețioase și metale neferoase. Cum ar fi - platina, argintul și aurul. Din metale neferoase, cele mai actuale sunt aluminiul, cuprul, paladiul, nichelul.
• Un grup de hidrocarburi si purtători energetici. La această categorie pot fi atribuite petrolul, pacura, gazul natural, cărbunele și produsele petroliere.
• În general, se pot număra mai mult de 70 de produse și materii prime, acceptabile pentru piața de mărfuri și materie primă, care ocupă aproximativ 30% din totalul terenului de comercializare.
• Pentru a garanta stabilitatea funcționării acestei piețe și pentru a spori atractivitatea intereselor speculative activitatea pe ea se efectuează prin încheierea contractelor futures. Deaceea, asemenea instrumente pot fi imaginate ca un acord de ambii participanți la tranzacție, de a anula sau de a întroduce schimbări, în care nu mai este posibil până la o anumită dată de executare a acordului. Dar proprietarul contractului futures are dreptul de a specula cu el până la data de executare pentru un preț mai convenabil. În urma unor astfel de operațiuni livrarea fizică a produsului nu se realizează.
• Începând cu anii 80 produsele materiei prime, precum și acțiunile și obligațiunile, încep să devină un activ de investiții cu valoare deplină, însă, această tendință în privința mărfurilor de materie primă, nu era constantă. De la sfârșitul anului 1970, în primul rând, companiile industriale, precum și unii speculatori au început să folosească contractele futures și opțiunile, în calitate de derivate pe materie primă, pentru a acoperi riscul. Putem evidenția, că în situația, care s-a format în mediul de creștere a inflației, drept privilegiu de investiție în materie primă este posibilitatea diversificării adăugătoare a portofoliului, deoarece atenția la o serie separate de mărfuri de materie primă poate fi foarte atractivă, din cauza corelației de minim a lor cu piața de titluri de valoare.

Pot fi numite câteva moduri, conform cărora, se pot face depuneri profitabile de fonduri pe piața de materie primă.

Primul, și probabil tradițional, poate fi numit modul de investiții în organizațiile producătoare de produse de materie primă, precum și organizațiile, care le deservesc. Vorbind despre prioritatea afacerilor de investiții (cum ar fi șansele de creștere a volumelor de producere și de capitalizare a organizației, chiar și în condițiile, când prețurile la materia primă, în cea mai mare parte, nu justifică calculul), trebuie de spus că, de asemenea, există și un șir de lipsuri, și anume: valoarea acțiunilor companiilor nu întotdeauna arată situația cu prețurile la producție și adeseori depinde de starea generală a pieței – piața greoaie nu contribuie la creșterea acțiunilor, ținând cont de faptul, că simultan cu scăderea indicilor de acțiuni se poate urmări și creșterea prețurilor la producția de materie primă. Creșterea prețurilor la materia primă poate fi considerată de piață ca o tendință temporară, ce nu se ia în considerare în valoarea acțiunilor. O influiență foarte mare asupra capitalizării organizației pot avea schimbările în politica de stat, cum ar fi: nivelul de impozitare, volumul impozitelor, ce nu pot permite organizațiilor de a beneficia de o creștere a prețurilor la produsele lor.

De asemenea, investițiile în anumite companii sunt legate cu necesitatea de a monitoriza calitatea de management și sunt legate cu riscuri auxiliare, cum ar fi: capacitatea de a ascunde faptele prin mod de manipulare cu darea de seamă, problemele legate de datorii, evenimente imprevizibile destul de variate, care pot afecta o anumită companie.

Următorul mod de a beneficia de ridicarea valorii a materiei prime – de a face investiții într-un stat, care produce materie primă. Riscurile, care se referă la această strategie, sunt evidente, deoarece majoritatea țărilor cu "materie primă" sunt foarte sensibile față de toți factorii externi; majoritatea din aceste țări – cu regimuri speciale destul de instabile, și amenințările interne pot bloca eventualele beneficii, obținute de la aceste investiții.

Titlurile de valoare și piața de acțiuni, pe care se efectuează cumpărarea și vânzarea lor, își ia începutul de la târgurile de polițe, care erau cunoscute încă în secolul al XIII-lea. Forma și modul de tranzacționare pe piața de acțiuni a titlurilor de valoare de-a lungul secolelor s-au schimbat, însă, la urma urmei totul se reducea la cumpărarea și vânzarea documentelor speciale, care aveau o valoare destul de o anumită, care putea crește și scade în timp.

Drept obiect de piață în circulația pieței de acțiuni servea – acțiunile, obligațiunile, contractele futures și opțiunile. De asemenea, piața de acțiuni a titlurilor de valoare are o împărțire după tipul de circulație a hârtiilor: piață primară și secundară. Pe piața primară, drept prețioase se vând hârtii noi, adică, pentru prima dată compania vinde o parte din acțiunile sale pentru a obține profit, iar când titularii acestor acțiuni le vând terței părți, acțiunile pleacă pe piața secundară.

Acțiunile – titluri de valoare, care acordă deținătorului dreptul la deținerea unei cote a companiei pe acțiuni, de a obține profit din activitatea companiei și de a participa la luarea deciziilor în cadrul companiei.

Acțiunile sunt mai răspândite, pentru că aproape toate companiile mari scot acțiunile sale pe piața de acțiuni a titlurilor de valoare, iar obligațiunile, de obicei, le scot pe piață într-o perioadă nestabilă pentru companie.

Futures – contract pe condiții specifice de vânzare/cumpărare a unui anumit activ la un anumit termen în viitor, dar la un preț stabilit în momentul tranzacției. Contractele futures au un șir de caracteristice:

• Un număr fix de marfă, indicat de la început în contract.
• Un termen concret. Livrarea produsului se realizează într-un anumit termen, tocmai atunci cumpărătorul poate să facă schimb de bani pe marfă. Și, de asemenea, este limitat termenul de licitație, la expirarea acestuia, se închei afaceri pe o altă dată de livrare.

Compania noastră oferă comerțul pe CFD-uri la acțiunile și contractele futures a indicilor americani de frunte: la bursa de acțiuni din New York (NYSE) și la bursa de marfă și materie primă din New York (NYMEX).

CFD (Contract for Difference) – Contract la diferență – este un instrument de tranzacționare pe piața de titluri de valoare, care permite extragerea profitului din schimbarea prețului a activului de bază. Un astfel de mecanism există, deoarece schimbările prețului, de exemplu, la o acțiune, coincide cu schimbarea de preț la CFD-uri. Dar în tranzacționarea de CFD-uri nu primiți acele drepturi, pe care le-ați fi primit la cumpărarea titlurilor de valoare, de exemplu, CFD-urile pe acțiuni, nu Vă acordă dreptul la obținerea de profit a companiei, dar nu este nevoie de proceduri pentru întocmirea drepturilor la aceste acțiuni. Astfel, scopul unui asemenea instrument – speculația pe piața Forex.

Așa dar, titlurile de valoare și piața de acțiuni servește pentru circulația acțiunilor, contractelor futures, obligațiunilor, opțiunilor, și să opereze pe ea poate fiecare, cine are un cont de tranzactionare. Pentru a obține acces la tranzacționarea CFD-urilor pe titluri de valoare și piața de acțiuni puteți, prin deschiderea unui cont in cadrul companiei noastre.

Tranzacții cu titluri de valoare și CFD-uri la ele se fac pe piața de acțiuni. Bursa de acțiuni – participantul direct al pieței de titluri de valoare, care organizează procesul de tranzacționare, oferind capacitate tehnică și condiții pentru intrarea pe piață în mod similar de schimb valutar. Bursa de acțiuni are aceleași sarcini, ca și cea valutară: oferirea condițiilor și locului pentru efectuarea afacerilor de vînzare/cumpărare a titlurilor de valoare, precum și reglamentarea prețurilor la hârtii.

Bursa de acțiuni este un tip al bursei de acțiuni și lucrează absolut pe aceeași schemă, dar obiectul circulării este exclusiv acțiunile companiilor. Bursa de acțiuni este cea mai răspândită, datorit faptului, că la bursa de acțiuni prețurile la hârtii se schimb mai repede și mai des, decât la alte burse, de exemplu, contracte futures sau de opțiuni. Compania noastră Vă oferă o tranzacționare de CFD-uri la bursa de acțiuni din New York, unde Veți putea efectua tranzacții cu CFD-uri pe acțiunile marilor companii americane.